Cea mai recenta camera ultrazoom de la Panasonic, FZ18, pare a fi cea mai buna din noul segment de ultrazoom, cel de 18x. La fel ca si Olympus SP-550UZ (si varianta SP-560UZ), lentila acopera un prag impresionant de distante focale, de la 28 mm pana la 504 mm. Faptul ca distanta minima focala este de 28 mm este cu atat mai impresionant, intrucat putine aparate ofera o distanta focala sub 35 mm, utila pentru a putea prinde mai mult din imagine in cadru fara a fi nevoiti sa ne tragem cativa pasi in spate. Bineinteles ca la un asemenea zoom impresionant este foarte importanta o stabilizare optica eficienta, iar cei de la Panasonic ne-au obisnuit cu stabilizare optica performanta, binecunoscutul Mega O.I.S. fiind prezent cu doua moduri de stabilizare.
Senzorul de 8.3 megapixeli ofera o rezolutie mai mult decat suficienta, insa este la fel de mic ca si la aproape toate ultrazoom-urile (1/2.5″), fapt care duce la un zgomot de imagine ridicat (lucru obisnuit insa la aproape toate aparatele compacte, cu cateva exceptii de la Fuji). Sensibilitatea senzorului (ISO) este intre 100 si 1600, avand si un mod automat care poate mari sensibilitatea pana la 6400, insa ca si la restul aparatelor concurente orice setare peste ISO 400 va produce zgomot de imagine deranjant.
Ecranul este decent, de 2.5″ si rezolutie de 207.000 pixeli, devenit oarecum un standard printre aparatele ultrazoom. Din pacate este fix, iar eu personal sunt obisnuit cu mobilitatea ecranelor de la Canon (care mi se pare foarte utila). Vizorul este electronic si are o rezolutie destul de buna, peste concurenta in general (188.000 pixeli). Distanta minima la care poate face focus in modul macro este de 1 cm, fiind imbunatatita fata de modelele precedente (care aveau 5 cm). Diafragma este intre 2.8 si 8 in modul wide si 4.2 si 8 in modul tele, valori decente tinand cont de distanta focala maxima. Nu lipseste nici deja binecunoscuta functie de Face Detection, care ajuta la o focalizare si setare a luminozitatii in asa fel incat fetele din poze sa fie clare si corect luminate. Modul RAW este un plus pentru cei cu adevarat pasionati, precum si setarile de timp de expunere care poate ajunge pana la 60 de secunde.
Camera poate fi folosita si pentru a filma la o calitate foarte buna, cu rezolutii de pana la 848×480/30 de cadre, insa nu permite zoom in timpul filmarii ceea ce e un mare pacat. Dimensiunile camerei sunt in media camerelor ultra-zoom, pentru un asemenea zoom fiind chiar destul de usoara (360 grame fara baterii) si mica.
Dupa ce am citit review-ul celor de la dpreview.com si specificatiile, FZ18 mi se pare una dintre cele mai bune optiuni pe segmentul de ultra-zoom. Daca Canon nu va scoate un model asemanator in curand (18x sau macar 15x dar sa aiba 28mm), s-ar putea sa ma gandesc serios sa imi indrept atentia spre Panasonic la urmatorul upgrade, iar FZ18 ar fi prima optiune la ora actuala (un ecran rabatabil si zoom la filmare m-ar convinge si mai repede).