In acest weekend a avut loc la Las Vegas targul PMA 08, cel mai important eveniment anual de tehnica fotografica. Au fost lansate multe aparate mai mult decat interesante, insa dintre toate cel mai interesant pentru majoritatea utilizatorilor mi s-a parut un aparat ultracompact (are o grosime de 23 mm si o greutate de 153 de grame). Fujifilm Finepix F100fd promite sa fie un best seller al anului 2008 intrucat pare sa intruneasca foarte multe calitati intr-un aparat de dimensiuni mici. Sigur ca in momentul in care scriu acest articol inca nu exista teste concludente de aceea voi vorbi despre specificatiile tehnice ale aparatului, insa tinand cont ca este urmasul seriei Fxx (F50fd, F31fd, F30, etc) ma astept sa fie un aparat compact cu calitati neintalnite la aparatele concurente. Ce face deosebita aceasta serie de aparate Fujifilm este in primul rand senzorul de tip Super CCD, senzor cunoscut pentru calitatea pozelor chiar si la valori ISO mai mari. Fujifilm a gasit o metoda ingenioasa de a construi senzorul in asa fel incat zgomotul de imagine sa fie mult mai mic ca si la aparatele cu senzor CCD “clasic”, iar rezultatele sunt excelente, oferind o sensibilitate de cateva ori mai buna aparatelor cu acest tip de senzor fara a compromite calitatea imaginii (la ISO 800 un Fujifilm F50fd de exemplu are mai putin zgomot de imagine decat majoritatea aparatelor compacte standard cu senzor CCD “clasic” la ISO 200, deci e de peste 4 ori mai sensibil la lumina la aceiasi calitate). Un alt atu important la F100fd este si senzorul mai mare, care este de 1/1.6″ (0.625 inch), fata de 1/2.5″ (0.4 inch) cat au de obicei majoritatea compactelor. Desi diferenta nu pare mare, ca si suprafata senzorul Fujifilm este de 2,44 ori mai mare ca si cel “clasic”, ceea ce inseamna ca este mai usor sa “ingramadesti” 12 megapixeli, cat are acest aparat, fara a genera zgomot mare de imagine (zgomot care apare de fapt din cauza erorilor de citire a pixelilor care cu cat sunt mai mici si mai ingramaditi cu atat genereaza mai multe erori la “citirea” imaginii). Sigur ca daca Fujifilm s-ar fi multumit sa puna mai putini megapixeli calitatea ar fi fost si mai buna, insa probabil ca nu au vrut sa se lase mai prejos in lupta megapixelilor. Dupa parerea mea este o lupta absurda deja, intrucat la 12 Megapixeli se poate tipari o imagine de 67×50 cm la calitatea standard a unei reviste - 150 dpi - si sa fim seriosi, cati dintre fotografii amatori vor sa-si tipareasca pozele la dimensiuni de poster? Chiar si 33×25 cm la 300 dpi este o poza foarte mare, A3, adica dublu cat tipareste o imprimanta obisnuita A4. Sa nu mai zic ca o asemenea imagine de 4000×3000 de pixeli la dimensiunea ei reala ar incapea doar pe 16 monitoare la rezolutia uzuala de 1024×768 pixeli. Iar ca si “bonus”, o astfel de imagine ocupa si semnificativ mai mult spatiu pe disc decat una de 6 megapixeli de exemplu. Sigur ca aveti libertatea sa faceti poze la rezolutii mai mici, aparatul oferind optiuni pentru 3 MP, 2 MP precum si un 12 MP “panoramic” format 3:2, insa in mod ciudat nu ofera o rezolutie intermediara intre 3 si 12 MP (sau nu apare in specificatiile curente).

Senzorul insa nu este singurul punct tare al acestui aparat, F100fd beneficiind si de lentile Fujinon cu zoom 5x cu o plaja de distante focale foarte utile de 28-140 mm, ceea ce inseamna ca puteti prinde in poza unghiuri mai largi decat la aparatele obisnuite - cladirile inalte incap mai usor in poza, iar chiar si membrii unei familii mai numeroase incap in poza fara probleme chiar daca poza este facuta intr-o incapere nu foarte mare unde nu puteti sa va trageti mai in spate pentru a poza. In plus, exista si un stabilizator de imagine pentru a reduce numarul de poze ”miscate” cand lumina este insuficienta. Sensibilitatea aparatului (ISO) la rezolutie maxima este intre 64 si 3200, si chiar 6400 si 12800 la rezolutie redusa, insa probabil ca la toate aparatele compacte, valorile de top vor furniza poze de o calitate mai mult decat indoielnica. Personal ma astept la poze decente pana la ISO 800 (oricum foarte bine tinand cont ca la aparatul meu compact actual foarte rar depasesc ISO 100-200 pentru a nu pierde prea mult din calitate). Nici ecranul LCD al aparatului nu dezamageste cu cei 2.7″ si 230.000 de pixeli rezolutie, fiind suficient de mare si de fin, iar Fujifilm promite si unghiuri foarte bune de vizibilitate. Alte functii interesante ale aparatului sunt tehnologiile software avansate, cum ar fi cea de detectare a fetelor umane, care face ca focalizarea si luminozitatea fetelor sa fie optima in poza, precum si cele de detectare a ochilor rosii si remediere software a acestui efect nedorit (aparatul detecteaza pozitia ochilor, verifica daca au iesit rosii si apoi face o eliminare software a acestui efect, salvand poza corectata impreuna cu cea originala). Exista chiar si o optiune de a scoate tot prin software micile imperfectiuni ale pielii si a salva poza impreuna cu cea originala. O optiune foarte interesanta apare cand lumina este insuficienta, aparatul oferind posibilitatea de a face automat doua poze una dupa alta, una cu blitz si una fara (dar cu ISO mare), aparatul salvandu-le pe amandoua, utilizatorul avand apoi posibilitatea sa o aleaga pe cea mai buna. Pe langa formatul de memorie xD folosit de obicei de aparatele Fuji, F100fd suporta si carduri de memorie SD si SDHC (SD de capacitate mare, peste 4 GB), asta pe langa memoria interna de 57 MB. Un dezavantaj din punctul meu de vedere este bateria Litiu-Ion care vine inclusa cu aparatul, care scuteste cumparatorul sa cumpere separat incarcator si acumulatori dar ii reduce posibilitatile de a inlocui bateria cand aceasta se termina (lucru usor de facut la aparatele care folosesc acumulatori de tip AA, insa ultracompactele fiind foarte mici de obicei au acumulatori speciali). Un alt mic dezavantaj este modul de filmare care nu permite zoom in timpul filmarii (dar pe de alta parte foarte putine aparate compacte permit acest lucru). Timpii de expunere par oarecum limitati, putandu-se alege valori intre 1/1500 si 4 secunde, insa flexibilitatea diafragmei (F3.3-F14.4) si a setarilor ISO compenseaza intr-o oarecare masura acest mic inconvenient. Conform ultimelor tendinte la aparatele compacte mici, aparatul nu beneficiaza si de vizor insa putini vor considera acest lucru un inconvenient intrucat tot mai putini utilizatori folosesc vizorul pentru a fotografia.

Nu stiu ce pret va avea acest aparat, dar daca se va ridica la inaltimea specificatiilor si asteptarilor cred ca va fi unul dintre cele mai reusite aparate ultracompacte din acest an, senzorul, lentilele si chiar si software-ul “destept” oferindu-i avantaje serioase fata de concurenta (cel putin ca specificatii). Mai exista cateva aparate compacte lansate in cadrul acestui eveniment care mi-au atras atentia, in special doua din categoria ultrazoom care permit reglarea zoomului si a focusului manual: Olympus SP-570 UZ, care este un aparat care stabileste un nou record de zoom, 20x, 26-520 mm, 10 MP si Fujifilm S100FS, un aparat care apropie si mai mult compactele de D-SLR-uri, avand un senzor Super CCD mare de 2/3″ si 11 MP dar si lentile de 28-400 mm (14.3x zoom) stabilizate optic, insa si o greutate pe masura de 918 grame.